Rasarit pe acoperisul Spaniei – Varful Teide 3718 m

19 august 2019

In vacanta in Tenerife! Imposibil de ratat tura pe cel mai inalt varf din Spania si asa am inceput sa creionam o tura de neuitat. Incepem cu vreo luna inainte sa citim blogg-uri, pagini oficiale sau diverse informatii de pe internet legate de o ascensiune pe vf Teide. Aflam ca nu e un traseu greu, din contra, un traseu de-a dreptul banal, poteca aproape asflatata… Cu toate acestea, pentru a fi distractia mai mare, ne rezervam cazare la refugiul Altavista 3.260 m si cu toate ca doream sa urcam si sa coboram la picior, inainte cu 2 saptamani de vacanta, primim un sms de la „teleferic” ca accesul pe traseu este permis la picior doar dupa ora 16:00. Neputand sa aproximam cat facem pana la refugiu ne rezervam si teleferic (nu se poate rezerva doar un drum e musai urcare si coborare). Pentru teleferic si refugiu am platit 100eur/pentru 2 persoane, 50euro/persoana.

Pe data de 31 mai am pornit spre rezervatia Parcul Teide, am plecat direct de la plaja, un drum plin de serpentine, cu peisaje minunate, cu care eram de altfel obisnuite din zilele precedente. Ajungem la teleferic, urcam la 3.550m, facem cateva plimbari in zona, ne pozam cu varful Viejo Teide (Batranul Teide) 3.550m si coboram spre refugiu.


In momentul in care intram in refugiu si ne facem comode, ma loveste o stare de rau de nedescris. Durere de cap, senzatie de voma, dureri musculare si o permanenta stare de disconfort fizic. Ma tratez cu aspirina si cu chatul de facebook, unde prietenii imi dadeau tot felul de sfaturi. Surprind un apus minunat, in care se reflecta varful peste versatul vecin si culorile minunate ale apusului incep sa imi ia din durerile de cap. Ma pun repede la somn, si dimineata ne trezim la 4:30 pentru a prinde rasaritul de sus-sus, conform planului.


Cum ziceam mai sus, drumul banal, poteca aproape asfaltata mi se pareau interminabile. Nu eram intr-o forma buna, sora mea avea simptomele pe care le avusesem inainte cu o seara, si asa am invatat pe pielea noastra ce inseamna „aclimatizarea”. Lectie extrem de valoroasa pentru turele viitoare.
Cu pasi mici, pauze multe, reusim in 2 ore sa ajungem pe varf, aici ne „astepta” un vant de peste 80km/h, ce ne-a permis sa stam maxim 5 minute la poze, dupa care ne-am ascuns dupa un perete al muntelui sa asteptam rasaritul. De departe cel mai frumos si intens rasarit din viata mea, culorile se jucau frumos pe cer, iar umbra maretului varf se reflecta din nou, in partea opusa lui.

Coboram la teleferic, incolonati cam 35-40 de persoane, toti inghetati si somnorosi si dornici de caldura de la poalele muntelui, aici din cauza vantului, aflam dupa 2 ore ca telefericul nu va functiona toata ziua. Am luat traseul la picior, traseu pe care as fi preferat sa il fac la urcare pentru aclimatizare, si nu la coborare. Asta este, ne incolonam din nou, si pornim spre masina. Traseul a fost cam de 4 ore jumate-5 ore, dar fara vreun grad de dificultate. Peisajele sunt diferite de cele cu care eram obisnuita in Romania. Multa piatra, stanca, vegetatie f putina, craterul vizbil in fiecare moment si evident… lipsa animalelor

De departe cel mai frumos cadou de 1 iunie pe care puteam sa mi-l fac ! 🙂

Cateva informatii despre varf:

Teide este un vulcan activ care în anul 2007 a fost consemnat în Patrimoniul Omenirii al UNESCO. Este situat pe insula Tenerife a arhipelagului Insulele Canare (Spania). Cu o înălțime de 3.718 m deasupra nivelului mării și aproximativ 7.000 m față de fundul oceanului, este cel mai înalt vârf din Spania și din toate insulele din Oceanul Atlantic. Măsurat de la baza lui submersă, este al treilea vulcan de pe Pământ ca înălțime și masă, după vulcanii Mauna Loa și Mauna Kea, amândoi situați pe insula Hawaii.

Denumire: El Pico del Teide (Vârful Teide) este numele modern atribuit vulcanului. În secolul al XVIII-lea exploratorul german Johann Schröter a denumit o parte a lanțulului de munți Montes Tenerife, situat în inelul interior Mare Imbrium, drept Mons Pico. Înainte de 1495 și de colonizarea spaniolă din Tenerife, nativii guanși numeau vulcanul Echeide: un fel de „iad” care în mitologia lor ținea cerul să nu cadă.

Mitologie: Localnicii (guanșii) i-au dat numele de Echeyde (adoptat de limba spaniolă sub forma Teide) care însemnă iad. Conform religiei băștinașilor, în vulcan trăia demonul Guayota, care, conform legendei, l-a răpit odată pe Magec, zeul luminii și soarelui. Poporul guanșilor se roagă lui Achamana, zeitatea lor supremă, să-l elibereze pe Magec. Achamán reuși sa-l înfrângă pe Guayota, să-l scoată pe Magec din Echeyde și să astupe craterul.